Cultura si dezbinare

In ultimii ani suntem martorii unor schimbari drastice ale culturii romanesti. Politica slaba dusa de o guvernare sau alta ne-au adus in situatia sa privim data de 4 iulie ca pe o sarbatoare autohtona, uneori mai pretuita ca cea de pe 1 Decembrie. Suntem intr-un moment crucial sau poate am trecut de acest punct, totul pare aproape imposibil de refacut. Foarte putini se simt legati de acest pamant, foarte putini ii apreciaza istoria, dar si mai putini o cunosc.

De ce oare multi petrec de 4 iulie, se indragostesc de ziua sfantului Valentin, dar de Dragobete si 1 Decembrie nu?? Oare uita unde traiesc si cum se numeste tara lor si ca au o datorie fata de aceasta?

Da, bineinteles ca avem o datorie fata de tara, si anume sa ii protejam numele, sa il cinstim, sa avem grija de noi, romanii, ca niste frati si in special sa ne cunoastem locul ca si popor suveran pe pamantul nostru.

Este momentul sa aduc in discutie problema minoritatilor. Este normal sa suportam acuzele unora si altora, cum ca Transilvania nu ne apartine si totodata sa convietuim cu ei? Mai grav este ca respectiva minoritate are si partid politic, care in mod ciudat ajunge in coalitia de la guvernare la fiecare 4 ani. Suntem martorii unei guvernari indiferente fata de interesul national, dar totusi pierduta in conflicte meschine si lacome ale oamenilor politici de la putere. Simt cateodata anxietate… . Este oribil sa simti frica acolo unde candva puteai sta linistit, unde te simteai in siguranta, fara sa te gandesti ca ceva s-ar putea intampla tie sau familiei tale. Suntem un popor subminat in propria noastra casa.

Trebuie sa ne asumam locul care ni se cuvine, dobandit printr-o lunga istorie de razboaie si suferinta.